Acidul sebacic este un acid dicarboxilic alifatic cu catenă lungă, cu solubilitate relativ scăzută în apă; doar o cantitate mică se dizolvă la temperatura camerei. Deși structura sa moleculară conține două grupări carboxil polare, lanțul lung de metilen este puternic hidrofob, rezultând o solubilitate generală scăzută în apă. Pe măsură ce temperatura crește, mișcarea moleculară se intensifică și structura cristalului se descompune treptat, ceea ce duce la o solubilitate crescută în apă.
Acidul sebacic prezintă caracteristici de solubilitate diferite în diferiți solvenți organici. În general, prezintă o anumită solubilitate în solvenți organici polari, cum ar fi etanolul, dar are o solubilitate scăzută în anumiți solvenți nepolari. În experimentele practice, la introducerea acidului sebacic într-un sistem de reacție, metoda de dizolvare trebuie selectată pe baza temperaturii de reacție și a proprietăților solventului. Pentru reacțiile de polimerizare care necesită căldură, acidul sebacic se topește treptat și se amestecă cu alți reactanți pe măsură ce temperatura crește; în consecință, solubilitatea sa are un impact relativ minor asupra sistemelor de policondensare la temperatură înaltă.
Solubilitatea acidului sebacic este strâns legată de structura sa moleculară și de temperatura, necesitând ajustări bazate pe condițiile de reacție specifice în aplicații practice. La prepararea materialelor poliesterice sau poliuretanice, dacă se utilizează o reacție pe bază de soluție, trebuie ales un solvent capabil să dizolve complet acidul sebacic pentru a asigura amestecarea uniformă a materiilor prime și a facilita reacția; invers, dacă se utilizează un proces de policondensare în topitură, încălzirea este utilizată în mod obișnuit pentru a topi acidul sebacic, astfel încât acesta să poată participa la reacție. Prin urmare, caracteristicile de dizolvare și topire ale acidului sebacic sunt factori care trebuie luați în considerare în timpul proiectării procesului și al operațiunilor experimentale.